+86-24-88816868

ANILINĂ

Jan 22, 2018

Nume chimice: ANILINĂ; benzenamina; fenilamină; 62-53-3; aminobenzen; Aminophen
Formulă moleculară: C6H7N sau C6H5NH2
Greutate moleculară: 93,129 g / mol
Cheia InChI: PAYRUJLWNCNPSJ-UHFFFAOYSA-N
Registrul substanțelor: FDA UNII
Rezumatul siguranței: Rezumatul siguranței chimice în laborator (LCSS)

Anilina este un compus chimic organic, în mod specific o amină aromatică primară. Se compune dintr-un inel benzenic atașat la un grup amino. Anilina este uleioasă și, deși incoloră, poate fi încet oxidată și rășină în aer pentru a forma impurități care îi pot da o nuanță roșu-brună. Punctul de fierbere este de 184 grade Celsius și punctul său de topire este - 6 grad centegrad . Este un lichid la temperatura camerei. Ca amine cele mai volatile, are un miros neplăcut de pește putrezit și are, de asemenea, un gust aromatic arzător; este o otravă foarte acridă. Se aprinde ușor, arzând cu o flacără mare de fum. Anilina reacționează cu acizi puternici pentru a forma săruri care conțin ionul de aniliniu (sau fenilamoniu ) (C6H5-NH3 + ) și reacționează cu halogenuri de acil (cum ar fi clorura de acetil ( clorură de etanoil ), CH3COCI) pentru a forma amide. Amidele formate din anilină sunt denumite uneori anilide, de exemplu CH3-CO-NH-C6H5 este acetanilida , pentru care denumirea modernă este N-fenil-etanamida. Ca și fenolii, derivații de anilină sunt foarte reactivi în reacțiile de substituție electrofilă. De exemplu, sulfonarea anilinei produce acid sulfanilic , care poate fi transformat în sulfanilamidă . Sulfanilamida este unul dintre medicamentele sulfatice care au fost utilizate pe scară largă ca antibacteriene la începutul secolului XX. Anilina a fost izolată pentru prima dată din distilarea distructivă a indigo în 1826 de către Otto Unverdorben. În 1834, Friedrich Runge a izolat din gudron de cărbune o substanță care a produs o culoare albastră frumoasă pe tratamentul cu clorură de var ; acesta a numit ciano sau cianol. În 1841, CJ Fritzsche a arătat că tratând indigo cu potasiu caustic a produs un ulei, denumit anilină, de la numele specific al uneia dintre plantele indigo-indigo, indigofera anil, anil derivat din sanscrită, albastru închis.


Expunerea la anilină poate să apară din respirația aerului în aer contaminat, din tutunul de fumat sau din locul de muncă sau de lângă industria în care este produs sau folosit. Efectele acute (pe termen scurt) și cronice (pe termen lung) ale anilinei la om constau în principal în efecte asupra plămânului, cum ar fi iritația căilor respiratorii superioare și congestia. Expunerea cronică poate avea, de asemenea, efecte asupra sângelui. Datele privind cancerul uman sunt insuficiente pentru a concluziona că anilina este o cauză a tumorilor vezicii urinare, în timp ce studiile pe animale arată că anilina cauzează tumori ale splinei. EPA a clasificat anilina ca un grup B2, probabil carcinogen uman.


ANILINE este un lichid uleios gălbui până la maro, cu un miros de pește murdar. Punct de topire -6 ° C; punctul de fierbere 184 ° C; punct de aprindere 158 ° F. Denser decât apă (8,5 lb / gal ) și puțin solubil în apă . Vaporii sunt mai grei decât aerul. Toxic prin absorbția pielii și prin inhalare. Produce oxizi toxici de azot în timpul arderii. Utilizat pentru fabricarea altor produse chimice, în special coloranți, produse chimice fotografice, produse chimice agricole și altele.


Trimite anchetă